Biserica Ortodoxa Covasint cu hramul Pogorarea Sfantului Duh
Localitatea Covasint isi are originea in negura istoriei, urcand pana la acei bravi locuitori ai pamanturilor strabune –dacii. Numele de Covachi – Covacu – Covasiensis e de origine dacica. Cova- e radacina de sine statatoare, iar sufixul -sint e de provenienta straina. Covachi deriva deci de le cuvantul dac – Cova care inseamna troaca, covata, iar sufixul – sinti il intalnim la mai multe comune din Ardeal, Banat, Muntenia (Covasint, Belotinti, Chesint, Bintinti, Belint). Se pare ca localitatea isi are numele de la vreo institutie industriala metalurgica, fiind in apropierea ei mine de arama si fier azi parasite. Intr-o harta aparuta in Monografia judetului Arad, a domnului Iuliu Somögyi, vol. II, care prezinta zona Podgoriei Aradului in perioada evului mediu, reiese clar ca localitatea Covachi era situata intre Siria si Manastur . Este important faptul ca prin hotarul Covasintului trece drumul lui Traian care incepe de la cetatea romana Vinimacicum (azi Costolati – Serbia) si se sfarseste la Budapesta. Acesta era un drum de comunicatie si era intrebuintat pentru transportarea postei si a ordinelor militare, avand legatura cu toate cetatile din zona. Se mai pastreaza 8 km. de drum in dreptul localitatii Dubrovat –Serbia, iar in memoria colectiva a locuitorilor varstnici din Covasint se pastreaza informatia primita din tata in fiu cum ca pe dealurile si peste vaile Covasintului (unde era satul in vechime) au existat poduri si drumuri din piatra. Ca si caracteristici drumul era de 3 m latime, pavat cu piatra de granit si cu margini din caramida. Cuvinte din vocabularul Covasintenilor, de provenienta daca, vorbesc in acelasi timp despre vechimea poporului traitor aici: suba, caciula, cioareci, opinca, gurgui, izmana, cojoc, grapa, plug, ocic, grebla, tanjala.
Repere istorice: 1332 se pomeneste de biserica din Covasint, care refuza sa dea dijma papei, 1333 este mentionata parohia si biserica ortodoxa, al carei turn sta marturie si astazi, 1334-1335 este atestat preotul Balaj din Covasint, 1226 pentru repararea bisericii a trebuit sa se ceara acordul Patriarhului din Constantinopol, 3 decembrie 1537 regele Ioan Zapoly a participat la slujba de la biserica, iar scolarii i-au cantat “Bucura-Te si iar Bucura-Te”, 1711 biserica a fost transformata de catre turci in depozit de armament, iar in urma unei explozii a mai ramas doar turnul (ce sta in picioare si astazi). In urma acestui dezastru, covasintenii au considerat ca locul respectiv a fost pangarit, de aceea stabilesc un nou asezamant al bisericii, loc pe care este se afla Biserica Ortodoxa Covasint si astazi.
Marirea bisericii s-a facut in anul 1770-76 avand drept ctitori macedo romanii Nicolae Pascali si Riga Ceacovat. Pictor al Iconostasului a fost dalmato - romanul Costin.
In 1927 a fost executata pictura murala de catre prof. Iulian Toader (senior), iar reparatii capitale, inclusiv refacerea picturii au fost realizate in anul 2003.
Sub streasina bisericii s-au adunat satenii atunci cand furtunile veacurilor au inceput sa se abata peste Covasint. Primele scoli s-au infiintat de catre biserica. De mentionat ca in perioada dualismului austro-ungar, romanii nu aveau dreptul la scoala in limba materna. Biserica a fost singura institutie careia i s-a permis sa aiba scoli in limba de cult. Scolile acestea s-au numit „Scoli confesionale”, in ele au activat dascalii confesionali care indeplineau si functia de cantor bisericesc. De fapt si Institutul Teologic - Pedagogic din Arad avea doua sectii: Pastorala (preoti) si Pedagogica (dascali confesionali). Scolile in Ardeal erau sustinute financiar de catre biserica, iar inspectorii erau membri ai clerului. Statul Austro-Ungar a incercat in multe randuri sa desfiinteze scolile confesionale, dar s-au lovit de darzenia bisericii. Prin Legea din 1879 art. XVIII, se dispune introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu. In anul 1893, guvernul dispune marirea salariilor dascalilor la 600 de coroane, astfel incat, daca o parohie nu mai putea sa plateasca salariul dascalului, se desfiinta scoala confesionala (romaneasca) si devenea de stat, din buget, adica scoala maghiara.
La sfarsitul secolului al XIX lea in Covasint apare o figura marcanta a parohiei, continuator si desavarsitor al activitatii corale bisericesti : d-nul preot-profesor Nicolae Bir cel care a armonizat piesele dascalului Prohab si a slefuit corul barbatesc dandu-i sclipirea unei pietre pretioase. El a armonizat piesele pe patru voci egale, creatii de-ale lui fiind cantate de coruri din intreaga tara. La inceputul se colului al XX lea, pana prin anii 1960 in cor au cantat pana la 82 de barbati . Impunatori prin repertoriu si prin vestitele sube, coristii de-a lungul timpului au facut sa tremure ziduri si suflete.
La ora actuala in Covasint exista trei formatii corale in cadrul Bisericii Ortodoxe din localitate. Acestea sunt pastratorii traditiei corale covasintene, a carui scurt istoric o sa vi-l prezentam in continuare:
S-a pastrat ca o datorie sfanta si o mandrie, vocatia de a canta in cor.
In perioada 12-15 iulie 2007 a avut loc prima vizita oficiala in Republica Ceha a Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta a fost organizata de Ambasada Romaniei la Praga, in colaborare cu Biserica Ortodoxa din Cehia si Slovacia. Principalul moment al vizitei a fost sfintirea pietrei de temelie a Bisericii ortodoxe Sf. Mucenic Valentin care urmeaza a fi construita in stil traditional maramuresean in orasul Most. Programul vizitei s-a incheiat prin oficierea duminica, 15 iulie 2007, de catre PFP TEOCTIST si PF Krystof a Sfintei Liturghii la Catedrala ortodoxa Sf. Chiril si Metodie din Praga, unde raspunsurile au fost date de Corul de Tineret Ortodoxia din Covasint.
